Creasta Fagaras - de la Vest la Est (ziua a sasea)

inca un somn linistit pe crestele celor mai inalti munti din tara se incheie in aceasta a sasea dimineata... cu toti speram ca aceasta sa fie si ultima, astazi vrem sa fortam si sa ajungem pana in Plaiul Foii...

traseul zilei a sasea



Noaptea petrecuta in refugiu, a fost pentru mine cam neconfortabila, mi-a fost cald, nu imi gaseam deloc o pozitie confortabila de dormit sincer am dus dorul cortului.. dar asta e doar parerea mea..

Avantajul ca am ramas peste noapte in refugiu este ca nu mai pierdem timpul cu stransul cortului dimineata.. astfel am putut sa zabovim mai mult.. abia dupa ora 7:30 am inceput sa ne miscam.. cel putin unii dintre noi..

Doris profitand de somnul dulce al diminetii


Refugiul Vistea in racoarea diminetii


Ne strangem meticulos toate lucrurile noastre din refugiu si le asezam in rucsac, observam cu placere ca dupa ospatul din seara precedenta s-a mai aerisit rucsacul, chiar se simte ca este si mai usor.

servirea micului dejun


Pregatirea fetelor a durat putin mai mult, iar noi ne-am intretinut la vorba cu niste ciobani de Nucsoara ce au urcat cu oile pana la noi la refugiu..

transhumanta


Putin dupa ora 0900 ne punem rucsaci in spinare, ne luam la revedere de la ciobani si ne incadram intr-o usoara urcare pe poteca ce traverseaza versantul sudic al Muntelui Hartopul Ursului urmand cu o coborare in Saua cu acelasi nume, ocolim pe la sud vf. Galbenele coborand apoi pana in Saua Vistisoara ... pe aici ne intalnim cu doi turisti care se indreptau spre Vistea, ii intrebam de o sursa de apa si ne raspund ca ar fi un izvor in apropiere de Fereastra Mare, le multumim de informatie si ne continuam drumul spre varfurile Galasescu..

In dreapta, către S, în căldarea cu un relief răscolit care se aseamănă pe alocuri cu ruinele unei cetăţi dezgropate, a apărut acum un al doilea iezer, situat în căldarea numită Valea Rea a Gălăşescului. Acest iezer (spre deosebire de „Iezerul din Căldarea Mieilor" din Valea Rea a Moldoveanului) mai este cunoscut de localnici şi ciobani sub numele de „al doilea Iezer Valea Rea", sau „Iezerul din Căldarea Mioarelor" sau şi „Iezerul Gălbenele".

o privire in urma


Deja dupa doua ore apare oboseala, de la atatea urcusuri si coborasuri, iar soarele asta arzator de la miezul zilei ne face sa ne oprim pe Vf. Galasescu Mic pentru un nou popas, dar suntem foarte insetati asa ca noi baietii decidem sa coboram in Fereastra Mica ca sa cautam o sursa de apa... descoperim aici un izvor cu debit mare la care ne mai racorim nitel.

Izvorul din Fereastra Mica


Urcam muntele Slaninei care desparte cele doua ferestre iar pe coborare spre Fereastra Mare intalnim o familie cu copii echipati doar cu strictul necesar, care vor sa ajunga pana pe Moldoveanu, le spunem ca mai au cale de 5 ore pana pe varf, dar decizia de a continua le apartine lor.

Marcaje in Fereastra Mare


Valea Sambetei


de aici din Fereastra Mare incepe o etapa pe care multi turisti incerc sa o parcuga cat mai repede, deoarece este o traversare de lunga durata, monotona iar pe arsita asta gradul de disconfort este mai ridicat, aceasta este caldarea Bandei..



poteca ocoleste Caldarea Bandei ramanand pe curba de nivel, undeva la 2300m, trece de vf. lui Mogos iar in fata noastra se ridica impunator vf. Urlea.. in poteca intalnim si marcajul turistic care ne indica directia cabanei Urlei

Vf. Urlea


Spre cab. Urlea


De aici incepem sa ne despartim, varu si mihai avand un ritm mai bun au luat avans mult in fata noastra, in timp ce noi abia incepem urcusul spre Vf. Iezer, ei deja au iesit din Caldarea Bandei.
Poteca devine pietroasa si urmeaza directia spre sud, iar in scurt timp, pe partea stanga, ajungem la o mica portita care permite accesul pe traseul punct albastru catre Valea Urlei, ne aruncam si noi privirea si zarim minunatul lac Urlea

Lacul Urlea, vazut din apropierea vf. Iezer


Depasim vf. Iezerului pe o portiune mai dificila, si condusi de marcaj ne apropiem de linia crestei. Intr-o strunga mica sub Vf. La Fundul Bandei se incheie urcusul si de aici parasim caldarea Bandei.

Caldarea Bandei si in centru in spate se observa trapezul Vistea - Moldoveanu


De acum peisajul stancos se schimba cu un peisaj mai domestic, poteca continua prin pasunea alpina catre tinutul inierbat al Muntilor Leaota - Zarna. Ii observam mult in departare aproape de Vf. Leaota pe cei doi "evadati"... dar nu reusim sa comunicam cu ei. Fetele sunt destul de obosite asa ca mai facem un scurt popas in iarba moale si scoatem harta din rucsac pentru a decide cum vom proceda in continuare. Este trecut de ora 15 ai pana la Rudarita mai este cale lunga, iar noi nu mai vrem sa plecam din acest loc .. vedem pe harta ca la Curmatura Zarnei este cel mai apropiat loc de campare .. cum cei doi "evadati" sunt mult in fata decidem sa continuam pana in curmatura.

Indrumati de marcaje continuam pe poteca bine conturata, depasind platoul larg al Leaotei si ajungem deasupra Vaii Zarna. De aici coboram spre Curmatura Zarnei, unde printre cateva balti se afla refugiul Zarnei.

in coborare spre Curmatura Zarnei

Curmatura Zarnei (vedere spre vest)


Este trecut de ora 17 si ajungem la refugiul Zarnei unde se reuneste grupul, le comunicam si celor 2 evadati decizia noastra de a ramane aici si abia urmatoarea zi sa continuam spre Rudarita. Initial nu sunt de acord cu noi si ei propun sa continuam macar pana la Curmatura Bratilei, deoarece acolo am avea un izvor de apa mai aproape (cel putin asa arata pe harta). Deoarece fetele erau cele mai obosite, decid ca e cel mai intelept sa ramane la Zarna. A doua zi aveam sa aflam ca a fost cea mai buna decizie deoarece in Saua Bratilei locurile de campare erau expuse iar de sursa de apa nu ne puteam folosi.

Avem semnal bun de gsm asa ca incepem sa ne sunam familia si prietenii..
De la Bucuresti stabilisem cu Ruga si cu Adela ca daca exista posibilitatea, ele vor incearca sa urce dinspre Rudarita si sa ne intampine, sa ne faca o surpriza, conditia e ca doar eu sa stiu de planul lor si sa le comunic din timp in ce etapa a traseului ne aflam pentru a se putea organiza si ele .. dar acum dupa ce am vorbim cu ele la telefon aflu ca nu mai pot ajunge datorita unor motive bine intemeiate, in aceste conditi surpriza mult asteptata de mine nu se mai poate realiza , asa ca am decis sa le comunic grupului. Astfel incep si ei sa inteleaga deciziile luate de mine in ultimele zile, cand eu trageam sa raman mai mult in creasta pentru a le acorda timp fetelor sa ajunga la noi..

Seara o continuam in refugiu unde am jucat carti pana tarziu in noapte.