M-am intors!!!
Dupa o pauza de aproape 2 luni m-am intors in munti, acolo unde imi place si ma simt implinit, pe carari de munte, alaturi de cei dragi mie.
de la C. Valea Neagra - Poarta Vanturilor pe banda rosie si Poarta Vanturilor - Lacul Vulturilor punct rosuM-am gandit la o tura mai linistita, de odihna, de relaxare, de stat seara la foc si dormit la cort, am decis sa mergem in Siriu, la lacul Vulturilor, si asa aveam locatia asta in minte de foarte mult timp.
Lacul VulturilorFiind o perioada aglomerata pentru multi dintre noi, ne-am strans doar eu cu simona si cu v@ru.
Plecam astfel sambata dimineata, cu v@ru sofer si eu pe post de copilot pe DN2 spre Buzau si de acolo pe drumul de Brasov DN10.
Ajungem pe la ora 10 la baraj la Siriu, unde facem o oprire pentru poze si sa servim o gustarica.
De aici continuam urcare pe serpentine spre Crasna, incercand sa gasesc intrarea noastra in traseu. Harta pe care o aveam cu muntii Siriu este de dinainte de constructia barajului deci nu ma poate ajuta prea mult, oprim si intrebam un localnic care ne indruma spre vechiul drum (de dinainte de constructia barajulului). Sa specific pentru a ajunge la Cabana Valea Neagra (punctul de intrare in traseu pentru Lacul Vulturilor), din dreptul cozii lacului de acumulare se face un drum spre valea raului, se trece pe langa vechiul camping BTT si se continua pana la un pod "pietonal" suspendat si de acolo in stanga se observa cabana Valea Neagra.
( noi am venit putin diferit dar tot acolo am ajuns)
Fostul camping BTTParcam masina la umbra unui copac, langa o pensiune, ne echipam si ne indreptam spre podet pentru a-l traversa.
Un mic patruped de la pensiune se tine dupa noi si e dornic sa ne urmeze, incercam sa il speriem sa il gonim, dar nicio sansa. Noi traversam cu grija puntea dar micutul patruped simte o oarecare teama si refuza initial sa ne urmeze. (aflam ulterior ca este preluat de carpatisti care ne urmau)
Urmand firul raului in amonte, incet incet ne apropiem de C. Valea Neagra, in timp ce eu cu simona ne facem poze, v@ru ne atrage atentie ca este activitate pe puntea tocmai traversata de noi, cand privesc mai atent o multime de oameni colorati, dintre ei reusesc sa o disting pe ileana si imi dau seama ca sunt prietenii carpatisti. (Prepe impreuna cu Mihai au organizat
o tura de 3 zile in Siriu-Ciucas, stiam ca vom campa impreuna dar nu banuiam ca o sa ne intalnim si la urcare cu ei). Ne bucuram mult reintalnirea cu ei, dar de urcat vom urca tot separat ei fiind porniti la drum mult mai devreme, raman pentru un popas la C. Valea Neagra, in timp ce noi 3 ne continuam urcarea.
Lacul Siriu
Gata echipati
Puntea peste Raul Buzau
micutul patruped neinfricat
Carpatisti traversand puntea
Cabana Valea Neagra (tel. 0744 227 745)Langa Cabana intalnim si primul semn banda rosie pe care il vom urma pana in Poarta Vanturilor. Urcam incet si incetisor pe malul stang al raului negru pana ajungem la o prima bifurcatie, drumul forestier coteste usor dreapta, in timp ce marcajul se distinge inainte pe langa valea raului, decidem sa pastram valea raului, dar decizia noastra nu e tocmai buna. Eu cu Simona continuam pe vale in timp ce v@ru urca nitel si ajuns in drumul forestier ne comunica ca a regasit marcajul, il urmam si noi imediat. Dupa aceasta mica "balaureala", decidem sa facem un popas.
Surpriza suntem urmati de inca un grup de 3 persoane, mult mai experimentati, si care aveau acelasi obiectiv ca si noi, din vorba in vorba aveam sa aflam ca si ei sunt carpatisti. (a.k.a
Nea Marinica,
GiGi Cepoiu si
Alex). Alaturi de ei, parca urcarea e mai usoara, se vede ca au foarte multe cunostinte si aflam de la ei multe lucruri noi si interesante.
Ne mai intersectam cu drumul forestier dar de fiecare data optam pentru cararea/poteca din drepta, indrumati de noi nostri prieteni. In scurt timp ajungem intr-o poienita unde intalnim un foisor/observator, ne continuam urcare urmand tot timpul calea din dreapta, simona observa ca se schimba padurea trecand in "domeniul" coniferelor.
marcajul pe podet indica directia la drepta - spre cararea din padure
Observator
insiruiti dupa buletinAu trecut deja 2 ore de cand am intrat in traseu, langa un mic paraias decidem cu toti sa facem un mic popas.
De aici urcam circa 100m pe o panta accentuata iar la capatul ei gasim urmele unei foste cabane forestiere, poteca prin padure ne creaza probleme si noi pierdem legatura cu prietenii nostri din Galati. Dupa inca o ora de urcare de la ultimul popas padurea se rareste deschizandu-se o panorama spre Nord, am ajuns si noi in Dosul Muntelui, unde galatenii ne asteptau cuminiti la umbra padurii.
Aici in Dosul Muntelui aveam sa aflu de la Nea Marinica despre minunatiile pe care ti le poate oferii natura, un redbull natural, denumit macris .. un fel de stevie ( DEX - Plantă erbacee cu frunze alungite şi acrişoare, cultivată ca plantă alimentară sau medicinală (Rumex acetosa)), ne punem pe culs de macris, gustul e ca cel de corcodusa.
Din Dosul Muntelui si pana la Poarta Vanturilor poteca se desfasoara numai prin padure urmarind curba de nivel de-a lungul careia mai facem un singur popas langa un mic paraias pentru a ne reumple bidoanele cu apa.
Popas
Dosul Muntelui
Macris (a.k.a RedBull natural)
depasim veseli obstacolele intalniteDupa aproximativ 4 ore de urcat, iesim din padure si ajungem in Poarta Vanturilor, de aici se poate observa spre Nord casele din Crasna, spre Vest se distinge clar Varful Ciucas si muchia Zaganu.
Explicatii
in vale se observa Crasna
Ciucas
Troita din Poarta VanturilorDe la Troita, continuam spre Sud, pe la poalele Varfului Bocârnea, urmarind marcajul punct rosu.
Vf. Siriu (Bocirnea)Cum depasim Vf. Bocârnea, in spatele lui in departare spre Est se distinge Varful Penteleu unde fuseseram toamna trecuta. Ajungem curand langa lacul Sec, care defapt este un fel de mlastina unde creste bumbacita (dupa spusele lui Gigi). Ocolim lacul prin stanga (est) si cu un ultim eform urcam si cea din urma colina inainte de destinatia finala Lacul Vulturilor.
Suntem fericiti, am ajuns la destinatie, ne trantim in iarba moale si facem poze cu lacul vulturilor.
se distinge in departarea Vf. Penteleu
Photo breakLa Cabana Silvica de langa lac, sunt deja vreo 2-3 familii care servesc masa in curtea cabanei, nea Marinica intra in vorba cu domnul de la Ocolul Silvic de la care afla cam unde ar fi cel mai bun loc sa ne montam corturile. Dar inainte de a ne monta corturile ne intindem la o bere pentru a il cinsti pe v@ru la implinirea celor 28 de primaveri. Sa ne traieste, Vere!
Sosesc in urma si carpatisti, asa ca incepem sa ne aranjam tabara undeva langa marginea lacului, avem o tabara destul de maricica cam 9-10 corturi sa tot fie. Punem in functiune primusul sa incalzim supica pentru "copii".
Intre timp sosesc si ultimii carpatisti
Florin si Alina, ei venind cu trenul nu au reusit sa ajung la timp sa faca jonctiunea cu grupul mare.
Dupa servirea mesei, si mai ales cu putin "energizant" primit de la amici galateni, ne urnim la deal pentru un ultim asalt - Varful Mălâia, pentru a prinde apusul de soare.
Nu avem noroc de apus, soarele este in nori, facem insa repede cateva poze de grup si ne grabim sa coboram la corturi pentru a porni "focul de tabara". Din pacate lemne pentru foc nu se gasesc asa usor, suntem nevoiti sa coboram pana la liziera paduri, si impreauna cu Alina, Ileana si Razvan reusim sa aducem o gramada mare de lemne pentru a alimenta focul.
Zabovim pana aproape de miezul noptii, ascultand povestirile lui nea Marinica si ale lui GigiCepoiu.
Tabara langa lacul Vulturilor
Pe Varful MălâiaNoapte insa se porneste un vant puternic care nu ma lasa sa dorm mai deloc, abia spre dimineata, inainte de rasaritul soarelui reusesc sa atipesc si eu. La orele 5:30 sunt trezit de Simona, cum ca sunt Jandarmii la usa cortului, ochii intetosati reusesc sa desfac fermoarul de la absida si observ 3 perechi de bocani militari, ridic privirea si unul din jandarmii ma roaga sa ies nitel ca sa putem discuta, ma scuz ca trebuie sa ma imbrac si voi iesi imediat. Revin in cort, imi iau bluza pe mine si cu actele, imi mintea mea ma gandeam ca au plecat toti si noi am ramas singurul cort si au venit sa ne dea amenda, asa ca atunci cand am iesit din cort primul lucru care l-am facut m-am uitat in jur, si erau toate corturile, in toata foiala aia se mai trezesc si alti si incep sa iasa din cort, unul din jandarmi ne informeaza ca motivul pentru care ne-a trezit este lipsa unui grup de 4 persoane date disparute in seara precedenta. Noi le transmitem la randuri ca nu se regasesc printre noi aceste persoane si chiar unii dintre noi s-ar fi intalnit pe drum cu ei.
Se intereseaza de ce trasee urmeaza sa urmam si ne atentioneaza ca prin zona sunt 4 ursoaice cu pui si sa nu ne abatem de la poteca si sa evitam sa mergem pe intuneric.
(
ajunsi acasa aveam sa aflam despre cei 4 disparuti, ca au fost gasiti teferi la o stana parasita)
Treziti din somn de jandarmi, nu ne mai incanta ideea de a ne intoarce in cort, asa ca decid impreauna cu Nea Marinica si cu GigiCepoiu sa coboram mai devreme pentru a evita caldura zilei si de a ajunge mai devreme la Bucuresti respectic Lepsca. Punem repede de un ceai cald, servit cu miere de rapita si la ora 7:50 suntem gata de plecare. Ne luam ramas bun de la carpatisti, le uram drum bun ( ei continua traseul spre muntii tataru si de acolo in Ciucas) iar noi pornim inapoi exact pe unde am urcat ziua precedenta.
treziti de jandarmi
in asteptarea rasarituluiTraseul de coborare este lipsit de evenimente si in 3,5 ore suntem ajunsi la Cabana Valea Neagra, ne oprim la rau sa ne racorim picioarele, schimbam "anvelopele", trecand pe sandale si ne indreptam spre masini.
De aici de langa fostul camping BTT drumurile noastre se despart Nea Marinica, GigiCepoiu si Alex se indreapta spre Muntii Vrancei iar noi ne intoarcem spre Bucuresti.
CamaraziiPe drumul de intoarcere decidem sa trecem pe la pensiunea 14 scaune pentru a servi masa de pranz si sa vedem Cascada Casoca.
Cascada CasocaLa ora 14:00 plecam de la cascada si ajungem la bucuresti dupa aproximativ 3 ore, in Bucuresti suntem sufocati de canicula instaurata inca de dimineata.
A fost o tura minunata, cu multe invataturi, ma bucur ca atat Simona cat si V@ru au facut fata acestei ture (si binenteles si eu).
