Beusnita

a treia zi de concediu..
prima zi de marsuluit... punctele de interes pentru aceasta zi sunt Lacul Ochiul Beiului si Cascada Beusnita. Un traseu destul de lejer care se poate parcurge in 3-4 ore.

Sasca Romana - Cascada Beusnita

Dis de dimineata parasim confortul sacului de dormit si incepem pregatirile pentru o noua zi. Ziua precedenta ajungand pe intuneric nu am realizat unde suntem dar acum la lumina zilei ne putem bucura de privelistile care ni se invatiseaza. Ne impartim sarcinile si facem rapid micul dejun pentru a putea pleca cat mai devreme spre cascada si a profita de racoarea diminetii.

Inainte de a patrunde pe carare sa va prezentam asezamantul nostru pentru urmatoarele 3 zile.

bucataria

dormitoarele

Baia insa nu o pot prezenta pentru ca nu am avut autorizatie de a fotografia inauntru. De ce inautru? deoarece baia era in incinta pensiunii si era dotata cu jacuzii, apa calda, dusuri termale, bideu.... !! .. lux
Pentru ca multi vor fi foarte curiosi despre cum arata acest lux, o sa incerc sa va prezint mai jos o mica parte :

***** ecologica

Plecam de la pensiune putin dupa ora noua, pornim spre directia nord (asa cred) gasim o harta a parcului natural si incercam sa ne orientam dupa ea.

Cum depasim linia caselor din Sasca Romana se face o carare spre stanga, in timp ce drumul de carute continua inainte, si dupa circa 300m traversam Nera pe o punte suspendata, este pentru prima oara cand traversam raul Nera in acest concediu, si se va intampla acest lucru de foarte multe ori.

drumul de carute, in stanga, dupa lastaris este puntea suspendata

puntea suspendata

Coborand de pe punte, ne vedem intrati intr-o livada iar poteca continua spre dreapta circa 200m, dupa care intalnim un mic paraias, care se varsa in Nera, pe care il trecem cu usurinta. De aici intalnim si marcajul banda rosie si banda albastra, care apar destul de rar, poteca continua pe un drum de carute pe langa culturile localnicilor, dupa o mica panta prin padure, poteca cu marcaj paraseste drumul din nou si urmeaza o coborare spre dreapta.

poteca

Acum urmeaza partea interesanta a traseului, poteca isi croieste drum exact prin munte sau pe peretii sai.. Poteca trece prin 7 tunele care nu sunt mai inalte decat statura unui om, multi spun ca aceste tuneluri au fost facute de catre turci.

poteca sapata in munte


tuneluri turcesti

poteca patrunde in tunel urmand marcajul


uneori poteca ocoleste tunelurile

Nera vazuta de sus de pe poteca


Nera

gasca

Dupa aproximativ o ora de la plecare, ajungem la o intersectie de drumuri forestiere, cu locuri amenajate pentru popas. Aici este Podul Bei, loc de varsare al Beului in raul Nera. Pana aici ajunge o sosea asfaltata din satul Potoc iar apoi se imparte in doua drumuri forestiere: unul urca 5km pe Valea Beului la pastravaria de sub Ochiul Beu, iar celalalt ajunge la Cantonul Damian pe firul Nerei spre amonte (4km), punct de intrare prin chei spre Lacul Dracului.
Luam drumul spre Ochiul Beu prin pastraverie, urmand ca celalalt drum sa il folosim ziua urmatoare la intoarcerea din Cheile Nerei.

panou informativ in Podul Bei

Spre pastravarie

spre Cheile Nerei

scurta descriere a traseelor din zona

Raul Bei

Din podul Beiului se merge doar pe drumul forestier pe langa apa limpede si rece a Beiului, se trece prin poiana de la Morile Potocului, poiana Zavoiul Miutii si se ajunge dupa inca o ora la Cantonul si Pastraveria de pe Bei.

Drumul forestier se prezinta in stare buna


Poiana Zavoiul Miutii

De-a lungul acestui drum, raul Bei formeaza o frumoasa cadere de apa - cascada la Vaioaga, cascada este semnalizata din drum deci nu o puteti ocoli.

marcajul din drum

Cascada La Vaioaga

Loc de campare la cantonul Bei

cantonul Bei

Pastravaria

Poteca spre Ochiul Bei continua prin Pastraveria, sau se poate ocoli pe partea stanga si se urca prin padure. De la Pastraveria se mai face aproximativ 30min pana la Lacul Ochiul Bei.

Panouri informative la Ochiul Beiului


Lacul Ochiul Beiului

"Legenda spune ca un bei tanar, foarte frumos si foarte bogat, ca de-aia era bei, a fost la vanatoare pe aceste meleaguri. Pe atunci, Banatul era sub stapanirea osmanlailor, care sfredeleau maruntaiele muntilor de la Ocna si Sasca dupa arama si fier. Raiaua era la Ilidia, loc in care se mai gasesc si acum urmele zidurilor in iarba uscata. Ajuns in Poiana Florii, a vazut o frumoasa fata din satul Potoc ce isi pastea oile. Frumusetea ei l-a facut sa se opreasca si pe loc s-a indragostit foc de ea. si fetei i-a cazut cu tronc turcul. Parca tineretea si inima tin cont de religie! Ce-i pasa ei ca el este turc? S-au indragostit nebuneste unul de altul. Beiul venea deseori s-o intalneasca pe ciobanita din Cetatea Terezia ridicata de catre turci, cetate ale carei ruine se mai vad si azi pe Dealul Cetatii. Cum a aflat tatal beiului de dragostea dintre cei doi, a hotarat sa-i desparta. In graba, a trimis un calau sa omoare fata ce ii sucise mintile fiului sau. In apararea fetei a sarit chiar beiul indragostit. Dar si-a gasit iubita injunghiata in locul unde acum este izvorul Beusniutei, in varf de stanca. S-a luptat din toate puterile cu ostasii iar in lupta, a pierdut un ochi. Din locul in care a cazut acesta, a aparut lacul ce-i poarta astazi numele. Beiului a varsat multe lacrimi, dupa care si-a infipt hangerul in inima. Din lacrimile lui s-a format izvorul care alimenteaza lacul. Din deal, din marginea lacului, vin apele cascadei Beusnita. Spumoase si cu zgomot, acestea se arunca la vale si parca ar vrea sa inconjoare lacul Beiului. Legenda spune ca de fapt, apele spumoase ale cascadei, nu sunt altceva decat voalul de mireasa al pastoritei, care a plecat sa se intalneasca in nemurire cu lacrimile beiului. Cele doua cursuri de apa se intalnesc la cativa metri de malul lacului, se impreuneaza si pornesc parca bucuroase la vale. Lacul aflat intre arbori falnici, are diametrul de circa 20 de metri si adancimea de aproape 4 metri – dar apele au o transparenta aparte, o culoare albastruie si, lucru curios, nu ingheata niciodata.De fapt, in realitate, in lac se afla un izvor, un izbuc - care improspateaza mereu apele lacului si face ca apa lui sa aiba o temperatura egala si vara si iarna. "

Ochiul Beu

Lacul Ochiul Beu se află la o altitudine de 310 m în unghiul format de confluenţa Beuşniţei cu Beu Sec. Apropierea de apele Beuşniţei lasă impresia că lacul este alimentat de acestea. În realitate el este alimentat de un izbuc situat pe fundul dolinei în care este instalat lacul, iar emisarul (pîrîul care se formează din lac) debuşează în valea Beu Sec care de aici în aval se numeşte Beu. Lacul Ochiul Beu are o formă aproximativ ovală, o suprafaţă de 284 m² şi o adîncime maximă de 3,6 m.

Traversam podetul de la ochiul Beu, poteca marcata cu triunghi albastru urmeaza o panta de 50m dupa care se lateste. Continuam pe langa raul Beusnita, ale carui ape cad peste micile praguri de tuf calcaros, formand microcascade.

Cascadele Beusnitei, unice in peisajul romanesc prin frumusetea si originalitatea lor date de procesul de concretionare prin depunerea carbonatului de calciu pe crengi, copaci cazuti si pietre, luand astfel nastere tuful calcaros. Asa iau nastere baraje de travertin cu creste dantelate, albicioase, ce adapostesc in spatele lor gururi (adancituri, mici bazine) in care se acumuleaza apele paraului.

Trecem printr-o poiana larga si dupa scurt timp ajungem la un indicator care ne informeaza ca am ajuns la cascada Beusnita!! Datorita acestui semn ne dam seama ca am ajuns la cascada pentru ca din pacate cascada nu exista. a secat, raul Beusnita a sapat pe sub pietre un alt traseu, am inteles de la localnici ca poate primavara sa mai gasim apa la cascada.

Podetul dinainte de Cascada Beusnita

Cascada secata a Beusnitei

Cascada secata a Beusnitei

Pe drumul de intoarcere ne oprim pentru o scaldare in micile caderi de apa de pe raul Beusnita. Apa este atat de rece ca nu poti rezista mai mult de cateva minute.

tratament

Ne oprim la pastraverie pentru a ne procura cina!! Luam cativa pastravi mari pe care v@ru si cu Doris ii curata chiar langa rau, hranind astfel si cativa catelusi din preajma.

curatat de pastrav

.............

Ne intoarcem la corturi noastre aproape de apusul soarelui, incingem repede gratarul gazdei si facem o masa copioasa.

surse ecomagazin , alpinet , Colectia Muntii Nostrii, MN17, Muntii Aninei