Sunday, February 22, 2009

Muntii Bucegi - Cab. Padina


Mamã unde esti? Poti sã mã si bati

Dar lasã-mã-n Carpati !

Mamã unde esti? Bate-mã de vrei

Dar vino sa ma iei!

(versuri care se potrivesc aceastei ture, un fel de motto..)

Cu mai bine de-o luna înainte apare ideea uni ture in munţii Bucegi cu cazare la Padina, pana in ziua plecări s-au tot făcut planuri, pe unde urcam - pe unde coboram, cu ce mijloc de transport mergem, cum va fi vremea, cum este traseul, cine merge… la început a fost un număr de participanţi, pe parcurs acesta a crescut, unii au renunţat sau pur si simplu nu au putut din motive personale, dar locul le-a fost repede ocupat de altcineva. După ce s-a făcut rezervarea la Cabana Padina, s-a stabilit si numărul de persoane maxim, decis de numărul paturile din camera, care a fost de 14!!

A sosit si ziua de 21 Februarie, in tara se anunţa cod galben, a venit in sfârşit iarna adevărata, si noi.. noi ne îndreptam spre acolo unde zic meteorologii ca e mai rău, la munte la altitudine mare! Ne asiguram părinţi si prieteni ca vom fi precauţi, cu toate ca ei doreau sa ne vadă acasă, si dimineaţa zilei de sâmbăta plecam.

Pe la orele 6:30 suntem deja ieşiţi din Bucureşti, si gonim spre Sinaia.

Surpriza o aveam la Ploieşti, unde observam ca asfaltul era uscat iar in depărtare se vad crestele Bucegiilor, in timp de la Bucureşti am avut parte numai de umezeala si vreme noroasa, ne gândim cu satisfacţie ca nu o sa fie chiar aşa de rău si putem sa încheiem tura pe care ne-am propuso, si vom ajunge la Padina.

Fara peripeţii pe drum, ne vedem ajungi in Sinaia, puţin după ora 8:00! După ce ne-am invartit niţel prin Sinaia in căutare de loc de parcare, ne îndreptam spre telecabina, la „mustaţa” pierdem telecabina de 8:30, dar ne gasim loc in cea de la ora 9:00, mulţumita colegei noastre care a binevoit sa ne tina rând la coada.

Ajunşi la cota 1400, ne aşezam la o alta coada, mult mai lunga de data aceasta, pentru e ne continua urcarea pana la 2000. La ora 10:20 ne vedem ajunşi in sala de mese de la Cota 2000, si căutam repede sa savuram o băutura calda, statul in frig la coada ne-a cam răcit.


Cu privirea dupa telecabina ca sa ne duca la cota 2000

Aici la 2000 ii vom aştepta si pe ceilalţi colegi de tura, care plecaţi din Bucureşti cu trenul, ajung mai târziu decât noi, avem timp suficient sa servim o gustărica si eventual o ţigara. Urcatul cu telegondola pana la 1400 si apoi cu telescaunul pana la 2000 s-a dovedit a fi cea mai rapida soluţie, astfel ca la ora 11 reuşim sa ne strângem cu toţi. Ne sunt servite si noua ciorbitele iar Gina umbla la rucsac si ne serveşte desertul, negatit de ea, cornuleţe si salam de biscuiţi. (Foarte gustoase.. .când nu ne mai găteşti ? )


Bucataria de la Cota 2000

Toata lumea este dornica sa înceapă tura, sa o ia la pas, aşa ca la ora 11:45, parasim căldura „restaurantului” de la cota 2000, luând in compas direcţia Nord, spre cabana Piatra Arsa, urmărind marcajul banda galbena. Din păcate aveam parte si de o prima veste trista, Gina, care a făcut un efort sa ajungă pana la cota 2000, doar pentru a-si revedea prietenii, se vede nevoita sa facă cale întoarsa la Bucureşti datorita unei răceli.


Salvamont 2000

Traseul de la Cota 2000, urmează o uşoara panta spre Nord, pana in dreptul postului de jandarmi montani, panta care ne solicita puţin, cat sa ne aducă aminte ca suntem la munte. Vremea numai ne este prielnica, daca dimineaţa era senin pe platou, acum era o ceata deasa, nu reuşeam sa vedem mai departe de 100m, astfel ca nu ştiu când trec pe sub Vf. Furnica, si vad ca marcajul continua intr-o uşoara coborârea, nu stau prea mult sa mă gândesc si pantalonii îmi ţin loc de sanie.


Coborarea inspre Saua Calugarului

Facem o mica pauza de regrupare in şaua Călugărului, si de aici Răzvan trece in fata si adânceşte poteca prin zăpada. Traseul continua intr-o uşoara urcare spre nord si după circa 30min, ajungem in Culmea Pietrei Arse, de unde apare în depărtare prin ceata, către N, „cabana” Piatra Arsă, si in rarele momente de limpezire reuşim sa distingem si mai înspre Nord, Cabana Babele si stâlpii de la telecabina.

Pana la Cab. Piatra Arsa urmează o porţiune cu zăpada foarte mare, care ne-a solicitat destul de mult, cei cu o „silueta atletica” se descurcau mai bine, eu mă luptam cu troienele, de am ajuns sa merg ca la armata, pe burta si sa imi împing rucsacul !!!

Langa cabana ne întâlnim cu un cuplu si intru in discuţie cu ei, sa mai aflu detalii despre traseu, ei veneau de la Babele si se îndreptau spre cota 2000, îmi spun ca majoritatea drumului l-au făcut in „patru-labe” si ca nu ne recomanda sa o luam pe acolo, le transmit si eu informaţii despre traseul pe care l-am parcurs si le spun ca ne îndreptam spre Padina

După „înotatul” prin zăpada la stiluri diferite, ajungem intr-un timp de aproximativ doua ore, de la plecarea de la 2000, la cabana Piatra Arsa, in sala de mese aveam prilejul sa întâlnim o legenda vie a sportului romanesc, Ivan Patzaichin.


inotand prin nameti in apropiere de Piatra Arsa


Cabana Piatra Arsa

Popasul de la Piatra Arsa, nu durează mai mult de 40minute, si după o scurta sesiune foto in fata cabanei, schimbam direcţia compasului spre Vest, pe marcaj banda albastra pana la Hotel Peştera.

De la cabana Piatra Arsă (1950 m) poteca se îndreaptă către V, coborînd uşor de-a coasta, pe platou, paralel cu Vîlcelul Jepilor Mari (stînga); după 10-15 min de la cabană, traversează V. Izvorul Dorului şi urcă apoi uşor prin pajiştile vălurite de muşuroaie ale ,,Plaiului lui Păcală". După o uşoară curbă spre dreapta, poteca ne conduce de-a coasta, în Şaua Cocora-Lăptici, situată în marginea vestică a platoului.”

Alte detalii referitoare la traseu nu mai de adăugat, pentru ca eram cu privirea in jos, ferindu-mă de viscol, si urmărind sa nu mă afund prea tare in zăpada. După primul popas de regrupare, suntem deja cu toţi patrioţi, având printre noi si purtătorul de drapel.

„Din şa, poteca începe să coboare uşor, de-a coasta, iar după cu traversează viroagele V. Trăsnetului, ajunge după 15-20 min de coborîş în V. Lăptici. Urcînd pe malul opus, peste un strat de gresie înclinat, drumul continuă de-a coasta, aproape orizontal, lăsînd în stînga plaiul înierbat al Piciorului Cocorei, iar în dreapta sub stîncăriile de calcare de sub creasta Cocorei. După 10-15 min din V. Lăptici poteca traversează Vîlcelul Cocorei de unde printr-o cotitură bruscă la stînga, străbate către V, Creasta Vîrfurilor Mari iar după cca 20 min din Vîlcelul Cocorei, ajunge în poieniţa Vîrful cu Brădet. De aici, drumul coteşte brusc spre dreapta şi coboară repede prin pădure la cabana Peştera (1610 m).” (nota: Hotel Pestera)

Atac la "calauza" in fata cabanei Piatra Arsa

Razvan si Vera - portdrapelul grupului

Traversam cu grija portiunile cu risc de avalansa

Mihai

De la Peştera si pana la Cab. Padina, am mers in doua grupuri, o parte pe drumul forestier, printre care si eu deoarece simţeam dureri la genunchiul stâng si celalalt grup pe valea râului Ialomiţa.

Puţin după ora 18 ne facem cu toţi intrarea in cabana Padina, si cabanierul ne duce direct in camera noastră pentru a ne putea schimba corespunzător. Prima impresie despre camera in care am dormit a fost.. whaooo.. chiar foarte plăcut impresionat am fost, o camera mare de 7 paturi suprapuse (14locuri), cu un balcon unde ne puteam scutura de zăpada, si sa ne lăsam hainele murdare, o singura soba, care a fost repede acaparata de fete, care si-au ocupat locurile cat mai aproape de singura sursa de căldura din camera. Dar seara a fost ok, nici prea frig nici prea cald, si am putut dormi in aşternuturile lor, nesimţind nevoia de a mă folosi de sacul de dormit.

Am mâncat si petrecut in sala de mese, am ascultat cântece de munte, interpretate de cei de la Asociatia KOGAYON, si am stat la povestiri pana noapte târziu alături de o persoana de seama de la Carpati.org. …. aaa sa nu uit desertul a fost “asigurat” de cornuleţele Ginei si chekul lui Alex (fata) chiar si acum când mă gândesc mi se face pofta.

A doua zi de dimineaţa, in jurul orei 7 începe forfota, primele trezite sunt Ruga si Vera, urmând apoi pe rând si noi restul. La ora 8:10 coboram in sala de mese sa servim masa, cabaniera este draguta si ne face plinul la termos-uri cu ceai cald.

La ora 9:30 ne luam la revedere de la personalul Cabanei Padina, si plecam spre cota 2000, dar nu înainte de a face o poza de grup in fata cabanei.


Toata echipa, plus un "mic" bonus (a.k.a. Gina)


ala mic si negru


Cab. Padina


Traversand raul Ialomita

Ziua de duminica este exact contrara zilei precedente, cu soare si cer senin, si multe peisaje minunate. Traseul ales pentru a ajunge la cota 2000, este cel pe banda roşie, prin şaua Laptici. Urcam poteca prin pădure pana in sa impartiti in doua grupuri, cei mai sprinteni in fata, conduşi de Răzvan, si celalalt grup mai in urma, deoarece se făceau multe pauze pentru foto, dar păstram legătura intre grupuri cu ajutorul staţiilor de emisie-recepţie. Pe traseu suntem depasiti de un grup de salvamontişti, pe schiuri de tura, care au ca destinaţie finala tot cota 2000, e bun ca ii avem in fata ca stim pe unde sa urmam traseul, dar urcatul pe urmele de schi e cam „alunecos” aşa ca încercam sa mergem paralel. Suntem ajunşi din urma de inca 3 băieţii, dar prefera sa ramana in spatele nostru, si sa profite de poteca pe care o băteam noi, aveam sa aflam abia la 2000, ca ei au fost in ziua precedenta pe acelaşi traseu ca si noi, si ei au bătut poteca intre Piatra Arsa si Peştera, deci acum le-am întors favorul!

Ajunşi pe platou, in gol alpin, numai avem decât urme de schiuri, zăpada este mai mare si ne este îngreunata înaintarea. Ajungem la o „răscruce” de drum, marcajul continua spre Sud spre valcelul Vârful cu Dor, dar nu sunt urme făcute, si după nici 5 m deja Răzvan este in zăpada pana la brâu, aşa ca se ia decizia de a abandona marcajul, si a continua pe urme de snowmobil pana pe Vf. Furnica si de acolo direct spre Cota 2000, pe langa pârtia Varful Dorului.


In urcare prin padure




Langa Saua Laptici


Incotro?

Ne vedem ajunşi cu toţi la cota 2000, aproape de ora 14:00, găsim cu greu câteva locuri in cabana superaglomerata, servim ceva cald, si apoi ne facem coborârea in Sinaia la fel cum am si urcat, cu telecabina si telegondola.

A urmat un drum lejer spre casa, pe un DN1, extrem de liber pentru o zi de duminica !

participanti la tura:

Bibliografie: Muntii Bucegi - Em. Cristea

11 comments:

  1. Frumoasa descriere a turei Domnul Alex (baiatul) :) O echipa si o tura deosebita.
    PS: banuiesc ca insiruirea fumatorilor de tigari de pun singur rand a fost pur intamplatoare :)

    PPS Comentariu semnat: Mihai

    ReplyDelete
  2. Total offtopic si anti-artistic, banuiesc ca banuiesti care-mi place cel mai mult: cea cu "ala mic si negru". Razi vreun sfert de ora cand o vezi... de fapt "il" vezi. Apropo, nu ti-a soptit: "Luke, I am your father" respirand greu?

    ReplyDelete
  3. mersi mihai, si DA, a fost pur intamplatoare cum a fost si faptul ca voi erati tot timpul unul langa altu...intr-un colt al mesei :D

    @dragos.. ma bucur ca iti place..dar iti dai seama cum arata cu un 10-12mm :P.. offf de aveam si eu salariu de prim-ministru!

    ReplyDelete
  4. hei... cum adica a.k.a. gina? deci asta faceti voi cand eu ratez o tura (sau mai multe :P)? bine...

    ReplyDelete
  5. Pai cel mai fain a fost..habar nu am totul a fost fain, voi, traseul, vremea buna de ziua de duminica, alegerile inspirate (de a urca la 2000pe urmele de snowmobil, altfel fara schiuri nu aveti nici o sansa).

    ReplyDelete
  6. Cum le spui tu Mihaela ca un OM mare ;),
    imi pare rau pentru Retezat, sunt convins ca ar fi fost o tura superba!

    ReplyDelete
  7. Gina, ma refeream la faptul ca in poza respectiva sunt 15 "suflete" si tu erai reprezentata de "ala mic si negru" ... nu vezi asemanarea ? :P

    ReplyDelete
  8. mie mi-a placut catelul :) scumpic foc

    ReplyDelete
  9. Salut.Am citit jurnalul si zilele astea voi pleca si eu spre aceeasi destinatie.Insa e o mica problema,cum gasesc o gara cat mai apropiata de ranca (de aici vreau sa incep)?Daca sti cumva,te rog lasa aici un mesaj...ti`as fi tare recunoscator,mai ales avand in vedere faptu ca am consultat 1000 de harti si nu am gasit nicio halta prin zona,chestie care m-a facut sa imi intaresc ideea ca in romania daca nu ai masina,esti mort ! Multumesc mult !

    ReplyDelete
  10. Tura aceasta e din Padina, deci nu are legatura cu Ranca.
    Ca sa iti raspund la intrebare, nu exista gara pe langa Ranca. Cel mai bine apelezi la un "rechin" sau eventual o ocazie care sa te duca pana la Targu Jiu, eventual pana la Novaci ca de acolo mai trec curse intre Ramnicu Valcea si Tg. Jiu.
    Carari cu soare,

    ReplyDelete