Intalnirea de iarna cu asociatia Carpati.org

Masivul Piatra Craiului

culoare albastru urcarea si coborarea iar cu galben traseul din ziua a doua

Vineri seara dupa o saptamana aglomerata la munca, ne intalnim toti cinci la Obor, in fata la cunoscutul ACR, si dupa ce facem cateva ultime cumparaturi ne asezam in randul masinilor ce incearca sa iasa din aglomeratul Bucuresti.

Ajungem aproape de miezul nopti la Fantana lui Botorog, unde avem deja un prim deja-vu, acum o luna in aceasi formatie urcam tot pe acelasi carari pentru a face creasta craiului.

echiparea la Fantana lui Botorog


urcand spre Poiana Zanoaga la lumina frontalei

Dupa o ora de la Fantana lui Botorog, urmand poteca marcata cu banda galbena si inzapezita pe alocuri, ajungem la Poiana Zanoaga. Aici numai avem parte de aceasi vreme fantastica din decembrie, cerul era acoperit si nu se distingeau crestele.

Ne incadram pe curba de nivel ce ne poarta pana la Cabana Curmatura, dar la reintrarea in padure, dupa Poiana Zanoaga, zaresc in intunericul padurii „doi licurici” suspecti, punem toti frontale pe „ei” dar nimic, banuid ca este vreo vietatea a padurii (speram totusi la un caine ratacit de la stane), incepem sa fluieram si sa cantam.. si tot asa pana la Cabana.

In jurul orei 2, ajungem si noi la cabana, Doru cabanierul ne intampina in pragul usii, ne intreaba daca suntem Pinguinii, dar il dezamagim si ii spunem ca nu suntem, aflam a doua zi insa ca pingurii erau la 30minute in spatele nostru.

Doru ne indica locurile noastre, anexa 1, avem etichete cu numele noastre pe paturi ca sa nu le incurcam. Sergiu (Uigres) insa decide ca el vrea sa incerce , din nou, dormitul la cort, sa vada daca ii rezista sacul de dormit. Asa ca impreuna cu Geo (Goe), il ajutam sa isi monteze cortul iar apoi ne postam in fata anexei la o cina tarzie, „udata” cu un ceai cald si pe alocuri cu putin alexandrion.

Ileana, Adela si Alex in fata anexei 1

Dupa circa o ora, incalziti bine, ne decidem sa intram in anexa la somn, dar inauntru avem parte de o mare surpriza, noi suntem 4 si doar 2 locuri mai sunt libere si toate la etaj, .. incepem sa bajbaim dupa etichetele cu numele noastre.. al meu este jos , iar celelate trei locuri sunt in paturile de sus, asa ca Sacha (sashutza) mai preia in patul ei un baiat si se elibereaza trei locuri, asa ca pentru a numai deranja pe nimeni, se decide sa dormit toti patru sus pe cele trei locuri ramase libere.

In concluzie la balcon suntem 7 „obositi” pe 5 locuri, asta e, incercam sa dormim doar pe o parte, precum „pinguinii”, dar eu cum nu am experienta in face pe „pinguinu, nu reusesc sa ma acomodez. Si pe langa aceasta aglomerare in anexa era INCREDIBIL de cald. Nepundand adormi deloc mai ies pe afara, observa ca a inceput sa ninga si asta ma incanta, speram ca a doua zi vom aveam zapada si ne vom putea „juca”, verific si cortul lui Sergiu (Uigres), inca este acolo, cu o catelusa neagra langa el. Stau destul de mult afara speram sa ma recesc bine pentru ca intrat in anexa sa numai simt caldura.

catelusa care l-a pazit pe Sergiu

Reintrat in anexa, incerc sa adorm, cred ca am numarat toate oile din carpati, pana am reusit totusi sa atipesc nitel. Dimineata in jur de ora 7, incep sa se miste trupele. Adela (adelita), care cedeaza la caldura, incearca pe bezna sa se dea jos din balcon dar nu reuseste, ma trezesc si ii dau frontala. Iesim la aer , ninsoarea se oprise iar zapada depusa in timpul noptii nu va rezista caldurii din timpul zilei.

vedere de la C. Curmatura, sambata dimineata

Mergem in sala de mese, aici se odihneau Mugur si Catalin, iar alti doi tineri se echipau pentru a purcede spre creasta. Stau cu adela (adelita) la povesti pana pe la orele 9 cand se deschide si bufetul, apare curand si geo(goe) cu sergiu (uigres) si impreuna servim micul dejun.

Deja in sala de mese e forfota mare, s-a trezit multa lume, fiecare cu planuri mari pentru ziua care tocmai incepuse, impreuna cu Geo (goe), Sergiu (uigres), Adela (adelita) si Ileana (neon) decidem sa facem o plimbare pana in Saua Crapaturi.

inca adormiti dar pregatiti de plimbare pe cararile muntelui

Primii carpatisti care pleaca sunt Mugur, Catalin si Octavian care merg la catarare pe Acul Crapaturi. La scurt timp ii urmam si noi cinci impreuna cu Flo_climber, thund3r, ad078 si multi alti care vor sa urce in creasta pe la Vf. Turnu.

Urcusul pana in Saua Crapaturi il parcugem destul de repede, facem cateva poze la minunatul fenomen meteorologic – ceata! Cei cu ganduri de creasta nu zabovesc prea mult la locul de belvedere si isi continua urcusul spre vf. Turnu. Fac o propunere de a ai urmam si noi macar pana la lanturile de sub Vf. Turnu, pentru a vedea cum se face ascensiunea la coltari si la piolet.

Ileana, Geo si Sergiu la belvedere in saua Crapaturii

adela pozand ceata




Marcaj punct rosu, marcaj de creasta


Johnny458 si Geo

Sergiu, Ileana, Adela si Geo

Asa ca in scurt timp plecam si noi in urma lor, trecem de johnny458, si ajugem la grohotisul de dinainte de lanturi, aici constatam ca nu este nevoie de coltari pentru a face ascensiunea. Ii urmam pe baieti cu obiectivul cum trec de lanturi, noi preferam sa facem cale intoarsa, cunosteam deja acele locuri si nu simteam o atractie de a mai face o urcare pe Vf. Turnu.

Alex inzapezit

Johnny458 incercand zapada

Poteca dificila

La lanturile de sub Vf. Turnu

Geo si Sergiu pozand pe lanturi

Flo_climber deasupra tuturor

Pe drumul de intoarcere spre Saua Crapaturi, ne intalnim cu al doilea grup de carpatisti, care doreste sa ajunga in creasta, le spunem ce stim despre traseu si o luam la vale, aproape de saua crapaturi, dam si de Florin (birbal) care impreuna cu inca doi baieti vor si ei sa ajunga in creasta, Florin chiar a ramas in aceea seara la refugiul Ascutit, in timp ce ceilati doi baieti au coborat seara la Curmatura.

Intorsi in Saua Crapaturi, servim cateva dulciuri din rucsac si planuim ce vom face in continuare. Fiind inca destul de devreme pentru a ne intoarce la Cabana, ne decidem cu greu sa urcam pe Piatra Craiului Mica. Din Saua Crapaturi porneste traseul punct albastru spre Poiana Zanoaga cu trecere prin Vf. Piatra Craiului Mica, pana pe varf timpul estimativ este de circa o ora!

Trafic jam pe lanturile de pe Piatra Craiului Mica

Batraneste intram pe poteca si la primul urcus cu lanturi, intalnim in fata noastra un alt grup „condus” de ruxandra (ruga). Urcam cu ei o bucata buna de timp, iar in apropiere de varf ne intalnim cu .... cu.... „more penguins” Muha, Viorica si Vali, dar ei aveau o intalnire mai tarzie in Poiana Zanoaga cu „even more penguins” , asa ca ii salutam si noi ne continuam urcarea/coborarea pana in Poiana Zanoaga.

Ileana urcand spre Vf. Piatra Craiului Mica

Geo urcand spre Vf. Piatra Craiului Mica

Sergiu urcand spre Vf. Piatra Craiului Mica

Sergiu si Ileana, iar in spate Vf. Turnu

Creasta Nordica a Pietrei Craiului

Vali, Muha si Vio

Intalnire in parc

Sergiu, Geo, Adela si Ileana sub Crucea Mare de pe Piatra Craiului Mica

Urme

La vale prin padure

Coborarea pana in poiana ne solicita destul de mult, iar pana in poiana unii dintre noi (eu) sufera o mica accidentare la genunchi.

Poiana Zanoaga, a treia oara cand o traversam, dar prima oara cand o vedem ziua

In coborare

Refugiul Salvamont de langa C. Curmatura

La cabana deja s-au strans multi carpatisti si multi mai au de venit. Ne asezam si noi la masa salvamontistilor si servim o tocana de cartofi cu carnaciori si bere, multa bere.

Incet incet au ajuns si cei plecati in creasta, au ajuns si cei cazati la refugiul Salvamont, care odata intrati au ocupat aproape jumatate din sala de mese, si pe la orele 18:00 eram cu totii in sala de mese. Nu ne stiam multi intre noi, foarte multe fete noi, printre care si noi, care eram la prima intalnire de iarna, pe unii ii mai recunosteam din precedenta intalnire de vara din Leaota, pe alti ii recunosteai din jurnalele de pe site.

Cu greu ne-am strans cu toti intr-o singura camera din sala de mese, si rand pe rand ne-am prezentat fiecare, dupa care s-a tinut un moment de reculegere pentru Liviu, apoi a urmat seara culturala, cu cantece la chitara.

Noi am ramas la masa noastra, ascultand impreuna cu altii, aventurile si povetele lui Mike, completate pe alocuri cu cele ale lui radu (griz) sau gabi (gabicolea). Si asa am stat pana aproape de ora 2 cand rupti de somn si de oboseala ne-am retras la culcare.

Eu nemaivrand sa dorm in „soba” din anexa, am cedat locul in pat, vecinei de cartier, Ruxandra (ruga), iar ea mi-a imprumutat sacul ei de dormit si m-am refugiat in cort cu Sergiu (uigres) unde am avut parte de un somn bun.

casa mea de duminica noapte

Ma trezesc pe la orele 8:00, restul dorm dusi, si sergiu in cort, si restul in anexa, doar Ruga nu a reusit sa se odihneasca, merg cu ea la sala de mese unde servim micul dejun. In timp ce mancam soseste si Florin care dormise la refugiu Ascutit, il invidiem nitel pentru privelistea pe care a avut de acolo de sus, dar impartaseste cu noi pozele.

dimineata de duminica un senin superb

La ora 9:00 se trezesc si restu si dupa circa o ora ne luam la revedere si ne punem in miscare spre Fantana lui Botorog spre masina. Aveam cu toti in gand sa ne indreptam spre o partie de ski, dar nu am avut noroc, dupa cum banuiam cu toti, pe partie nu se mai gaseste zapada buna de ski, doar cativa copii care se dau cu sania. Asa ca facem o oprire in Busteni sa servim o pizza si apoi drum intins pana la Bucuresti.

pentru vecina

Fotografiile folosite sunt facute de : Adela; Alex.
Pe aceasta cale vreau sa multumesc Adelei pentru amabilitatea de a-i folosi pozele pe blog.