Wednesday, May 21, 2008

Wanted



ma intorc de la munca seara dupa ora 1700, leg bicicleta de balustrada pe palierul etajului la care locuiesc.. si intru in casa, si imi vad de ale mele.. "casnice": mancare.. ordine prin camera.. pe la ora 1900 incepe furtuna, impreauna cu ai mei parinti stam pe balcon si urmarim ploaia.. care nu dureaza mai mult de 30min.. la ora 2030 ai mei parinti isi iau locul la TV, urma telenovela lor.. eu pe la calc mai scriu un mail ceva.. dupa prima pauza publicitara tata iese sa arunce gunoiul, si vine si ma intreaba " Bicicleta unde ai pus-o" raspund "legata de balustrada" zice" Nu-i" si uite cum am ramas eu fara bicicleta!
care e partea nasoala.. ca sunt convins ca faptasul este un vecin, pentru ca cineva nu are cum sa fie, adik sa urce pana la etajele superioare si sa imi ia bicicleta ca nu avea de unde sa stie.. in conditiile in care in bloc mai sunt 2 biciclete pe palier!
cum zicea un bun prieten "o tara de tot kktu"

Izolare

panta

Thursday, May 1, 2008

Mini-concediu in Saptamana Luminata

Mini concediu din Saptamana Luminata (si de 1 Mai)


Ideea ne-a venit de mai de mult ..cu plecatu pe undeva...am zis sa combinam zilele libere din a doua zi de Paste cu ziua libera de 1 mai si cateva de concediu si sa plecam la munte si la mare (din pacate marea nu a mai intrat in calcule).
Asa ca ne decidem sa mergem in Ceahlau, deoarece Geo isi doreste mult sa ajunga acolo si noua ne face placere sa il revedem. Asa ca inaintea zilei de plecare verificam site-urile meteo sa aflam cum va fi vremea pe Ceahlau ..sa stim cum ne facem rucsaci, nu am fost incantati de prognoza meteo cu ploi si ninsori la altitudine mare, asa ca ne-am reorientat mai spre sud, spre Oltenia in imprejurimile orasului Ramnicu Valcea, in Muntii Capatanii.
Auzisem deja de Parcul National Buila-Vanturarita din Muntii Capatanii, eram cat de cat informat sa zic asa, si mai ales ca in zona Olteniei de Nord sunt atatea atractii turistice – pesteri, manastiri am zis ca ar fi optiunea cea mai indicata.
Stabilesc cu geo sa le facem surpriza la fete ( adica ele inca credeau ca mergem spre Ceahlau) – e pana la Pitesti macar, ca apoi a trebuit sa le spunem.

29 Aprilie 2008
In a doua zi de Paste nu foarte dimineata, in jurul orei 8, ne pornim la drum spre Parcul National Buila-Vanturarita, dupa ce m-am plimbat prin Bucuresti sa adun si restul de pasageri ne-am indreptat spre A1 cu directia Pitesti – Rm. Valcea.
Pe la ora 12:30 am ajuns in satul Costesti aflat la sud de Parc, am oprit la prima pensiune pe care am intalnit o in drum, s-a purtat o discutie cu gazda, si-a prezentat oferta si in pricipiu suntem de acord, ne roaga insa sa revenim intr o ora sa amenajeze camerele, numai bine, noi mergem sa vizitam Manastirea Bistrita aflata la 10min de mers cu masina!
Drumul pana la Manastire il parcurgem repede, eu cu simona ramanem la masina in parcarea Manastirii in timp ce Geo si cu Doris viziteaza manastirea si pestera Liliecilor, aflata mai sus de manastire (mai tarziu prezint si alte detaliile).
Ne intoarcem la pensiunea Ferigile (caci asa se numea), descarcam rucsacii din masina si ii ducem in camera!... in camera la baietii mare surpriza mare..aveam televizor (seara era semifinala de Champions League) ..dar nu aveam cablu pt tv asa ca fara fotbal
L ; o alta surpriza putin mai dureroasa.. la cata mai camera de mare era..lipsea cu dezavarsire sursa de caldura.. nu tu calorifer..nu tu soba.. nimic, si adevaru e ca era frig rau! Vorbim cu gazda care ne spune ca ne va muta in alta camera, dar mai tarziu ca nu este amenajata inca (sa schimbe asternuturile).
Ne retragem in living ..gustam cate ceva din desaga..si consultam harta turistica a parcului pusa la dispozitie de gazda. Inca mai aveam timp de o scurta tura pe munte, asa de acomodare, astfel ca ne decidem sa urmam marcajul triunghi rosu pana la Poiana Scarisoara si de acolo pe muntele Cacova.
Ora 14 suntem in masina si ne indreptam spre satul Pietreni. Parcam masina la bariera care limiteaza parcul national si o luam la picior pe drumul forestier urmand marcajul triunghi rosu, de-a lungul Paraului Sec (care nu era sec deloc).

Parcul National Buila-Vanturarita

Pe drum ne-am intalnit cu o bunicuta care era cu caprele la pascut, un aro care urca in viteza la deal (coborand mai tarziu cu niste femei, probabil de la vreaun locasul de cult).

Prim-plan Geo si in fundal bunicuta si cu nepotica

Un aro pe drumurile forestiere din parc

Echipa in urcare

Urcam pe traseu si tot consultam harta dar cand am ajuns la prima rascruce de marcaje am observat ca harta pe care o aveam noi nu corespundea cu realitatea, asa ca am decis sa nu ne incredem prea mult in ea.

Marcaje

Pana la aceasta rascruce unde se intalneste marcajul triunghiului rosu ce vine de la Pietreni si urca spre Muntele Cacova , cu marcajul punctului galben ce vine din satul Barbatesti si continua spre Schitul Patrunsa, am facut aproximativ 1 ora, numai pe drumul forestier. De aci parasim drumul forestier si incepe un urcus de 15 minute pana in Poiana Scarisoara.

in Poiana Scarisoara


Aici avem ultima sursa de apa pana in golul alpin asa ca profitam sa ne umplem bidoanele. In aceasta poiana este amenajat un mic refugiu (de ploaie) cu o icoana, o masa cu 2 bancute si un cos de gunoi. Putin mai sus de aceasta poiana este un punct de belvedere de unde se pot distinge chiliile calugarilor de la Schitul Patrunsa, aflat la aproximativ 1 ora pe marcajul punct galben.

Dupa 15 minute de repaus, o luam din loc urmand in paralel triunghi rosu si punct galben, dupa circa 500m marcajele se despart in dreapta spre Schitul Patrunsa si in stanga spre muntele cacova poteca urca vertiginos prin padure circa 50m si ajungem undeva deaspupra izvorului din Poiana, de unde avem parte de un alt punct de vedere si spre est se observa muntii Cozia si putin mai indepartat cateva creste ale Fagarasului, spre sud se vad casele din satele Barbatesti si Pietreni.

Vedere spre Satul Berbesti

Patrunsa, Muntele Cozia si crestele Fagarasului


Noi continuam spre nord urmarind poteca .. trecem pe langa o stana care probabil isi astepata proprietari cand or veni caldurile alea mari, si dupa inca 20min ne intalnim iar cu un drumul forestier, pe drum erau 3 baieti cu biciclete dar mergeau la deal pe langa ele..dar ce coborare cred ca ii astepta.. ,noi urmam poteca si urcam inca vreo 100m si iesim in golul alpin, iar la limita ultimilor brazi intalnim o a doua stana, de data asta putin mai ingrijita.

Pajiste desupra Poienii Scarisoara

Prima stana

A doua stana, chiar la limita paduri

De la masina, de langa bariera care limita parcul si pana aici am facut aproximativ 3ore.
Decidem sa ne oprim aici si sa ne bucuram de razele soarelui, geo e dornic sa afle ce se gaseste dupa creste, asa ca porneste singurel spre creasta, se opreste pe la jumatate cand descopera alte creste dupa creste si tot asa….

Stana de pe muntele Cacova

Muntele Cacova

Am ramas aici in gol la o mica sedinta de bronz, am golit rucsacul de ultimele resturi de mancare si o pornim la vale, urmatoarea zi ne astepta un traseu mult mai istovitor si doream sa fim odihniti.
Coborarea a fost mult mai rapida, am mai povestit, am mai jucat cate un joc „fazan”, „ma gandesc la..”, etc, pe drum nu ne am mai intalnit cu nimeni si astfel dupa 2 ore eram deja la masina.
Ne suim si pornim spre gazda, oprim in drum la un „birt” si ne alimentam cu bereee pt seara si iaurt pentru dimineata. Ajunsi la gazda aceasta ne zice ca a sosit si fata dansei cu nepotelul si or sa stea ei in camera cu caldura.. asa ca eu cu geo ramanem in camera friguroasa.. asta e!!
Sa se recompenseze de noi gazda ne a pregatit o supa calda de pui, asa ca uitam repede.
Facem un dus fierbinte, si ne punem pe consumat „somniferu” la 2 litri .. mergea de minune cu saratele de la mama lui geo!
Pe la ora 23 deja eram bagati in rucsaci… somniferu isi facu efectul.

30 aprilie 2008
A doua zi ne trezim de dimineata, putin mai devreme de ora 7, coboram in living sa luam micul dejun, gazda are grija de noi si ne serveste cu cafele si ceai (pt uni mai putin – pt alti mai mult), ne pregatim rucsacii si la masina.
Pentru ziua de azi aveam de parcursul un traseu cu grad de dificultate nu prea ridicat dar era mai lung decat traseele pe care le-am parcurs noi pana in prezent. Aveam in plan sa urcam la Schitul Patrunsa, de acolo la Curmatura Buila si mai departe in creasta pana la Vf. Buila, coborat in Saua Stevioara, sus pe Vf. Vanturarita si coborat la Schitul Pahomie si in final pe la Schitul Patrunsa inapoi la masina.
O luam cu masina pe drumul national spre Ramnicu Valcea, dupa aproximativ 10km facem stanga spre satul Barbatesti pe valea raului Otasau. Aflasem de la gazda ca exista un depozit de materiale al calugarilor de la Schit exact cand se termina drumul forestier si incepe cararea in padure, si acolo puteam sa lasam masina. Drumul forestier este bun, cu foarte putine portiuni unde trebuia sa fii putin atent si sa mergi cu treapta 1 (batranica) – asta daca iti e mila de masina.

drumul de acces spre chilia de la Schitul Patrunsa

Pe drum am oprit sa luam si un „autostopist” un nene tare „vesel”, cu toate ca era foarte dimineata, care avea ca meserie „seful tăietorilor de lemne”.
Ajunsi la chilia calugarului, dam binete, si incepem urcare nu inainte de a afla date despre traseu de la calugar!

la chilia calugarului

intrarea in traseu spre Schitul Patrunsa


Cararea porneste de langa chilie, apoi face dreapta pe langa troita si urca deasupra chiliei.
Urmarim marcajul cruce rosie , iar din loc in loc marcajul este insotit de iconite.

Pe carare ne intalnim cu un alt „frate” care cobora cu cai la depozit, pentru a mai aduce materiale sus la Schit.

Dupa aproximativ 1 ora de urcam ne apare pe un copac o icoana mai maricica si mai frumoasa, si ne dam seama ca ne apropiem de schit.

Si întradevăr după aceasta iconita mai urcam 2 minute si incep sa se zareasca primele case (chilii) de la Schitul Patrunsa.


De deasupra copacilor se poate distinge Biserica Noua de la Schitul Patrunsa!

Din pacate noi am ajuns la schit exact cand se termina sluja. Intram in biserica sa ne rugam, dam un acatist si aprindem cateva lumanari.

Am facut un popas de vreo 30minute la schit .. timp in care am mancat ce avem prin desagi si ne am umplut si sticla cu apa de la un izvor de langa biserica veche!

In timp cat am facut noi popasul la schit de jos din vale se intorcea „fratele” cu caii.

De la schit se lasa spre NE poteca catre Schitul Pahomie cu marcaj cruce rosie , traseu pe care ne propuseserăm sa facem coborarea, si marcajul punct galben pe care il vom urma noi, inainta spre Curmatura Buile directia N-NV.

La plecarea de la Schit, marcajul punct galben este cam rar si sunt sanse sa se piarda, noi l-am cautat vreo 10minute. De la bifurcatia de marcaje se urca pe langa troita spre casa din fundal si dupa casa imediat dreapta in sus si se observa in stanga pe copaci marcajul punct galben.

traseul continua prin spatele casei

Simona urmand marcajul punct galben

Poteca continua prin padure, undeva deasupra Bisercii noi de la schit si dupa aproximativ 40minute ajungem intr-un loc de belvedere unde gasim o cruce de lemn.

Ne mai hidratam nitel, servim si niste bomboane de ciocolata si pornim mai departe, nu trece mult si ajungem in golul alpin, de aici poteca marcata coboara spre Vest, catre Curmatura Builei, noi alegem o varianta mai provocatoare (dar castigam timp) si urcam direct Muntele Albu, spre un varf unde era montata o alta Cruce. (Cruce care este vizibila din vale, de la schit si mai departe din sat de la Barbatesti)

Ascensiunea „in patru labe” a Muntelui Albu




Crucea de pe Muntele Albu si in fundal casele de la Schitul Patrunsa


Satul Berbesti vazut de pe Muntele Albu

De pe Muntele Albu, vedere spre Vest catre Muntele Piatra

De aici urmeaza trebuie sa o luam spre Nord si sa gasim marcajul punct rosu care sa ne duca spre Varful Vanturarita, dupa cateva creste si vai reusim sa gasim marcajul, moment in care suntem nevoiti sa apelam la pelerine, dinspre Nord venea un nor negru, imediat incepe sa picure si mai apoi incepe lapovita si ninsoare, norocul nostru ca nu a durat mai mult de 10minute!

branduse pe muntele Albu



Ghiocei de mai

Apropiind - ne de creasta se zăreau in depărtare spre Nord, Munţii Capatanii

Intrati pe traseul de creasta ( ee mai mult culme decat creasta) , marcaj punct rosu, intaintam spre Vf. Vanturarita Mare, directia Nord - Est. Cum nu se putea mai bine, incepe sa ninga, asa ca repede ne scoatem din rucsaci pelerinele si ne continuam deplasare spre obiectivul nostru. Mica "rapaiala" de ninsoare nu tine insa multa si pana ajungem noi langa Vf. Buila deja renuntam la pelerine.
Ne apropiem de vf. Vanturarita Mare, il vedem, suntem foarte aproape, coboram in saua Stevioara, unde lasam rucsacul lui Geo si apoi urcam sustinut pana in Vf. Vanturarita Mare.
E frumos aici in varf, cu toate ca este innourat se pot distinge crestele Fagarasilor, Cozia si mai la nord muntii Capatanii, iar la sud in departare se vede luciul Oltului.
In varf avem bafta si prindem un semnal slab de gsm, asa ca dam telefoane la familie si la prieteni. Chiar avem parte de o surpriza placuta si aflam ca Raluca si Bogdan se indreapta si ei spre noi, sa petrecem impreauna macar o seara. E perfect le spunem ca ne intalnim cu ei in vale.
Numai pierdem vremea pe varf si incepem coborarea pana in Saua Stevioara si de acolo spre Schitul Pahomie.

Varful Vanturarita Mare vazut de pe Vf. Buila


Saua Stevioara

Doris, Geo si Simona pe Varful Vanturarita Mare
In coborare spre Schitul Pahomie
Privind inapoi

Din Sa se schimba marcajul, acum urmarim punct albastru pana la schit. Panta e destul de abrubta asa ca o abordam cu grija, adik ba coboram pe fund, ba rostogolindu-ne prin iarba moale.
Si asa in coborara noastra hazlie ne dam seama ca am pierdut marcajul. Observam mai in vale limita paduri cu jnepenis, ne zicem sa trecem de jnepenis si sa cautam marcajul pe vreaun brad. Intram in jnepenis si ne despartim pentru a ocupa o arie mai mare, Geo cu Doris in dreapta si eu cu Simona in stanga, tipam unii la alti daca vedem marcajul, dar ne dam numai raspunsuri negative. Am inspiratia sa ma uit pe harta primita de la gazda ( harta care avea multe neconcordante cu cea ce se afla pe teren) si observ ca marcajul punct albastru, inainte de a intra in padure, coteste brusc stanga, asa ca le comunic colegilor ca o voi lua mai mult in stanga, si intradevar gasesc marcajul.
Traversam o vale si intram in padure, unde descoperim o alta stana, semnalizata pe o harta mai veche si nu pe cea primita de la gazda. De la stana intram intr-un fel de lastaris si continuam asa coborarea aproape 1 ora, ramasi si fara apa, Geo si Doris coboara mai cu vitejie, in timp ce eu cu Simona venim mai lent. Simona incepe sa resimta oboseala acumulata, adreanalina care a ajutat-o sa ajunga pe varf, disparuse, acum era epuizata si insetata. Reusesc sa o "imbarbatesc" si curand iesim din padurea asta de lastaris direct langa un izvor, aflat in apropierea Schitului Pahomie.
Facem o pauza de hidratare, apoi aruncam o scurta privire Schitului si intram pe marcajul cruce rosie, spre Schitul Patrunsa. Spre deosebire de Patrunsa, aici la Pahomie se ajunge mai usor, chiar si cu auto, asa ca erau mai multe persoane in curtea schitului.

ultimul marcaj punct albastru inainte de a face stanga spre vale

Stana de sub Saua Stevioara


La izvorul de dupa iesirea din "lastaris"


Schitul Pahomie


marcaj Cruce Rosie


Ambele harti (si cea de la gazda si cea veche) arata ca marcajul se continua de-a lungul drumului forestier, asa ca mergem incantati ca nu vom mai avea creste de urcat.
Ajungem la o troita, unde forestierul coteste stanga fara marcaj, iar in fata pe un copac o sageata indica Schitul Patrunsa pe o poteca in urcare prin padure. Directia care o arata sageata e corectam, dar harta zice ca trebuie sa ramanem pe forestier.
Geo si cu Doris pornesc in sus pe poteca in speranta ca vor gasi marcajul. Pastram legatura telefonica (aveam semnal), si ne comunica ca observa o casa si ca incearca sa ajunga pana acolo, se zareste si biserica de la Schitul Patrunsa dar mult mai departe.
Simona are dureri la unul din genunchi si numai poate continua urcare, asa ca o iau in spate si incepem si noi urcare, dar dupa cativa metri se intorc Geo si Doris. Nu se poate pe acolo, directia e buna, Schitul se poate distinge dar avem o vale adanca de trecut.
Nu-i a buna! Simona are dureri si numai poate continua, curand se va intuneca asa ca punem mana pe telefon si sunam pe Bogdan si pe Raluca. Ii rugam pe ei sa ajunga cu masina la Schitul Pahomie si sa ne preia de acolo si pe noi, sunt de acord sa ne ajute, si incearca sa gaseasca drumul de acces spre Schit.
Bun, bun am rezolvat o problema dar cum recuperez eu masina ?..
Asa ca il las pe Geo cu fetele, sa inainteze la frontala pana la Pahomie si eu sa incerc sa ajung la Patrunsa si de acolo la masina, si daca Bogdan nu reuseste sa ajunga la Pahomie, macar sa incerc si eu.
Las aparatul la Simona, si imi iau doar frontala si la fuga pe forestier, am gandit ca forestierul trebuie sa ajunga undeva, chiar daca e cobor pe el pana in vale si apoi ma orientez.

Forestierul dintre Pahomie si Patrunsa
Locul de "rascruce"

de la aceasta troita se continua TOT pe forestier

Marcajul care indica gresit

Directia corecta de urmata, chiar daca nu este marcata

Dupa o alergatura de 15minute, am surpriza sa descopar marcajul, deci era corect mentionat pe harta, aceea sageata de la troita m-a indus in eroare.
Forestierul continua undeva in stanga in vale, iar marcajul merge drept pe o poteca bine conturata. Poteca traverseaza cateva vai, si unde era un izvor calugarii au amenjat un fel sezatoare, loc sa te odihnesti cand vii de la un schit la altul. Multumesc lui Dumnezeu, ma "hidratez" nitel, si continui alergarea spre Patrunsa.
Ajung destul de repede la Patrunsa, in mai putin de 30min, iar un calugar ma intampina si ma invita sa servesc o masa calda, cu toate ca eram lihnit de foame, refuz politicos si ii spun ca am prieteni care ma asteapta la Pahomie.
Dau binete la toti calugarii care ii intalnesc pe langa Schit si reintru in padure, deja pe aici am mai fost ( la urcare) si acum ma pot orienta mai bine, chiar daca soarele deja a apus.
Ajuns la Chilia "depozit" a Schitului, calugarul ma intreaba cum de m-am intors singur, unde sunt ceilalti, ii spun pe scurt ce s-a intamplat si imi ureaza drum bun.
Ma urc in masina si "pedalez" pe valea Otasului, spre Barbatesti. De acolo voi vedea eu cum ma descurc sa ajung la Pahomie. Incerc intr-una sa dau de Simona, dar cand nu am eu semnal cand nu are ea!

Apropiindu-ma de Schitul Patrunsa

Poteca bine conturata si asezamantul cu izvorLoc de odihna si "hidratare"

Ajuns la Barbatesti, intreb localnici cum pot ajunge la Schitul Pahomie, si imi spun ca trebuie sa ajung pana aproape de Baile Olanesti si de acolo stanga prin Cheia, spre Schitul Ezer pe forestier pana la Pahomie. Pare cale lunga asa ca nu zabovesc prea mult, deja ma simt obosit, dar sunt mult prea concetrat ca sa ma gandesc la asta. Conduc atent si in apropiere de Ramnicu Valcea ma suna Raluca, au trecut de Cheia si au intrat pe forestierul spre Pahomie.
Prind legatura si cu Simona si imi trasmite ca sunt si ei in regula, au reusit sa ajunga inapoi la Pahomie. Ma linistesc si eu, trag pe dreapta la o benzinerie si ii astept acolo.
Dupa aproximativ o ora reusim sa ne adunam cu toti si ne indreptam impreuna spre gazda. Unde facem un gratar la frontala si ne povestim peripetiile din ziua care tocmai se termina.


Urmeaza doua zile de liniste si relaxare, cu vizite la Manastirile din imprejurimi, la Pesteri si o mica incursiune pe Cheile Oltetului.

Multumesc lui Bogdan si lui Raluca pentru ca exista si ca sunt niste adevarati prieteni.
Felicitari lui Geo si lui Doris pentru tura pe care au facut-o, si ca sunt alaturi de noi pe carari de munte.
Sunt mandru de Simona, care a reusit sa treaca peste greutati provocate de genunchi (si de prieten) iar cu calm si rabdare si-a dus la indeplinire obiectivele.

Bogdan, Raluca, Geo, Doris si Simona


descrierea lui Doris...

ITINERAR TURA DE PASTE

ZONA OLTENIEI DE NORD


· MANASTIREA BISTRITA (OLTEANA)

Hram: Adormirea Maicii Domului

Adresa: sat Bistrita, com. Costesti, jud. Valcea

Cazare: 60 de locuri, dormitoare cu 4-6 locuri
Telefon: +40.250.863327

Ctitorie a boierilor Craiovesti, Manastirea Bistrita dateaza din jurul anului 1490. Din 1497 marele ban Barbu Craiovescu a adus de la Constantinopol moastele Sfantului Grigorie Decapolitul (780-842). De remarcat faptul ca in complexul monahal de la Bistrita s-a instalat prima tiparnita din Tara Romaneasca, a ieromonahului Macarie, precum si o legatorie de carti bisericesti. Aici - dupa opinia unor cercetatori - s-a tiparit in 1508 Liturghierul slavon al calugarului Macarie, prima carte tiparita pe pamant romanesc. Pictura noii biserici, construita in stil neogotic, a fost executata de Gheorghe Tattarescu in 1850, o pictura realista monumentala cu registre largi. In biserica manastirii se mai poate vedea o impresionanta icoana cu doua fete , fiecare dintre ele transformandu-se , in functie de unghiul din care privesti, intr-o alta icoana, obtinandu-se in felul acesta trei icoane pe o singura parte , in total sase .

· PESTERA LILIECILOR (Pestera Sf. Grigorie Decapolitul )

Pestera Liliecilor , are o lungime de 250 metri, este electrificata în întregime, punctul de plecare fiind de la manastirea Bistrita, judetul Vâlcea.I se mai spune si pestera Sf. Grigorie Decapolitul pentru ca acolo ascundeau calugarii moastele sfantului in timpul atacurilor ungurilor asupra Tarii Romanesti.In interiorul pesterii se gaseste un mic paraclis pictat si o bisericuta in care nu se poate intra din cauza deteriorarii avansate a picturii si, bineinteles, liliecii, pe care ii puteti auzi sau , daca sunteti norocosi, chiar vedea.

· PARCUL NATIONAL BUILA VANTURARITA

Parcul Naţional Buila-Vânturariţa, viitor sit al Reţelei Ecologice Europene Natura 2000, a fost înfiinţat prin HG 2151/2004 şi este administrat de către RNP Romsilva în parteneriat cu Asociaţia Kogayon. Este cel mai mic parc naţional din România, cu o suprafaţă de 4186 ha, fiind situat în Judeţul Vâlcea, în sudul Munţilor Căpăţânii, pe teritoriul localităţilor Costeşti, Bărbăteşti şi Băile Olăneşti. Parcul cuprinde creasta calcaroasă liniară a Masivului Buila-Vânturariţa, cu o lungime de cca 14 km, de la vest de Cheile Bistriţei vâlcene, până la est de Cheile Olăneşti (Folea), creastă dominată de cele două vârfuri care dau numele masivului: Vârful Buila (1849 m) şi Vârful Vânturariţa Mare (1885 m).

Modalitati de acces

Accesul se poate face fie pe drumul national 67 Ramnicu Valcea- Targu Jiu, fie pe drumul judetean Ramnicu Valcea-Baile Olanesti.
Alegand prima varianta se poate ajunge in Masiv astfel:

  • 30 Km pana in Barbatesti (sat Barzesti), apoi inspre nord pe Valea Otasaului, 5 km pe drum asfaltat, inca 3 km pe drum forestier, pana la capatul drumului, de unde pe poteca, intr-o ora, se ajunge la Schitul Patrunsa;
  • 38 km pana la Costesti, apoi inspre nord, se poate ajunge fie in Satul Bistrita (7 km pe drum asfaltat), fie in Satul Pietreni (5 km drum asfaltat si 2 km drum pietruit).

Alegand soseaua spre Baile Olanesti, dupa 15 km se pot alege doua variante:

  • pe Valea Olanesti, 6 km pana in statiune si 14 km pe drum forestier pana in Cheile Olanesti, trecand pe la cantonul silvic Manzu (7 km);
  • pe Valea Cheia, 7 km pana in Valea Cheii pe sosea asfaltata, apoi pe drum forestier. Dupa ce se trece de Schitul Iezer (3 km), se poate ajunge fie la Schitul Pahomie (8 km), fie la cantonul silvic Cheia (9 km).

Mai multe informatii pe www.buila.ro

· SCHITUL PATRUNSA

Hram: Cuvioasa Paraschiva
Adresa: com. Barbatesti, jud. Valcea

Cazare:
- 2 camere cu cate 3 paturi
- 1 camera la mansarda cu 10 paturi
Telefon: +40.723. 572894

Schitul este situat la 7 km de sat si a fost construit in 1740 de Episcopul Climent al Ramnicului in amintirea faptului ca a fost nascut aici de mama sa, Paraschiva Modoran din Pietrarii de Jos, fugara peste munte de frica unei invazii turcesti.Fiind manastire de calugari , femeile nu au voie decat sa viziteze locul, nu sa si ramana. Cele care o fac, sunt blestemate.

Pentru poeti:www.travelblogs.ro(dai cautare schit patrunsa ca sa afli ce ar fi mancat Alex daca ar fi raspuns afirmativ invitatiei calugarilor ) :)

  • VARFUL BUILA(1848 m)
  • SAUA STEVIOARA
  • VARFUL VANTURARITA(1886 m)

· SCHIT PAHOMIE

Hram: Sfantul Prooroc Ilie Tesviteanul
Adresa: Baile Olanesti, jud. Valcea

Fiind situat pe teritoriul localitatii Baile Olanesti (comuna Barbatesti), judetul Valcea, la aproximativ 30 km de Rm. Valcea, sub crestele Muntilor Capatanii, accesul la aceasta asezare monahala se face pe DN 64A, Ramnicu Valcea - Baile Olanesti, trecand prin Pausesti-Maglasi, virand la stanga spre satul Cheia, apoi pe Valea Cheii, pe un drum forestier practicabil si accesibil si cu mijloace auto, pana la Izvorul Frumos, care tasneste de sub steiul de stanca lung de aproape 50 de metri, pe care este cladita biserica schitului, avand hramul ”Sfantul Prooroc Ilie Tesviteanul”.

Din pisania actuala a schitului rezulta ca intemeietori sunt Pahomie monahul si Sava Haiducul, in anul 1520, justificandu-se numele de Schitul Pahomie de la Izvorul Frumos.

Dupa o alta pisanie, acest Pahomie nu ar fi altul decat marele ban Barbu Craiovescu, ctitorul Manastirii Bistrita, care in anii 1519-1520, cand recladeste Bistrita, daramata de tunul lui Mihnea cel Rau in anul 1509, zideste si Schitul Pahomie, in amintirea faptului ca la Izvorul Frumos, in pustietatea masivului Buila, in drumul pe care-l cauta prin padure ca sa ajunga la Sibiu, spre a scapa de urgia lui Mihnea, isi gaseste salvarea vietii sale si a celor care il insoteau in pribegie. Printre prietenii sai se afla capitanul de oaste Sava, devenit Sava Haiducul, pentru faptul ca, zabovind stapanul sau de mai multa vreme aici, deseori a facut incursiuni prin localitatile invecinate, pentru a face rost de hrana.

Biserica, construita sub o mare stanca (pe care se afla chipul Domnului), avand in apropiere o cascada cu apa de munte, rece ca gheata, isi asteapta in liniste si rugaciune vizitatorii.

· PESTERA MUIERILOR

Peştera Muierilor (sau Peştera Muierii) se află în în comuna Baia de Fier, Judeţul Gorj, pe teritoriul Depresiunii Getice a Olteniei .Peştera a fost sculptată în calcarele mezozoice de pe marginea sudică a Masivului Parâng, de către râul Galbenul. Cu o istorie foarte bogata, peştera în timpuri străvechi a adăpostit în timpul războaielor, când bărbaţii plecau la lupte, foarte mulţi copii şi femei, de unde i se trage şi numele. Este prima peşteră electrificată din România.

Dimensiuni

Peştera are o lungime de aproximativ 3.600 de metri dispusă în 4 niveluri. Nivelul inferior constituie rezervaţia speologica împartita in doua sectoare:sectorul de nord (1.500m)şi sectorul de sud (880m). La 40 de metri inălţime se alfa etajul superior amenajat pentru turişti cu o lungime de 573 m , ajunge până la lungimea de 1.228 de metri o reţea de diverticule foarte greu accesibilă.

· PESTERA POLOVRAGI

Peştera Polovragi se găseşte pe teritoriul comunei Polovragi, între localităţile Horezu şi Baia de Fier, judeţul Gorj, Oltenia, România.Accesul la peşteră se face de la Mănăstirea Polovragi, pe un drum forestier de aproximativ 1 km. Intrarea în peşteră se află în Cheile Olteţului, deasupra râului ce desparte Munţii Căpăţâna de Munţii Parâng.Peştera are o lungime (până în prezent cercetată) de 11 km. Traseul vizitabil pentru turişti este de aprox. 800 m. Acest traseu este partial iluminat.

· CHEILE OLTETULUI

Accesul la Cheile Olteţului se face prin Comuna Polovragi (600 m), de pe Drumul Naţional 67, din care o ramificaţie duce pînă la mănăstirea Polovragi. De acolo, pe Valea Olteţului continuă o şosea forestieră care trece prin Cheile Olteţului, traversînd creasta principală în curmătura Olteţului, pentru a ajunge în Valea Latoriţei şi Valea Lotrului.

  • MANASTIREA POLOVRAGI

Este situata la nord-est de Tg. Jiu, pe soseaua Tg. Jiu - Rm. Valcea, intr-un cadru pitoresc, la poalele muntelui Piatra Polovragilor. Intrarea in incinta manastirii se face printr-o poarta masiva din lemn, frumos sculptata, pe care scrie : "Bine este cuvantat cel ce vine intru numele Domnului". In partea dreapta a portii este o frumoasa troita din lemn sculptat, pe postament de beton, inchinata eroilor si martirilor Romaniei.

Recentele cercetari istorice stabilesc vechimea manastirii Polovragi in jurul anului 1505, ctitori fiind Radu Comisul si Patru Spataru, fiii marelui boier Danciu Zamona mentionati intr-un hrisov emis la 18 ianuarie 1480 de voievodul Basarab cel Tanar.

Mânăstirea şi-a luat denumirea de la localitatea vecină – Polovragi – Această toponimie românească cu rezonanţă particulară, a dat naştere la multe interepretări. Unii au pus-o în legătură cu o plantă numită povragă sau polvragă, folosită ca medicament; alţii au derivat-o de la un cuvânt grecesc compus, care ar însemna mult stâncoasă (Ghenadie Enăceanu); sau de la cuvintele slave indicând o jumătate de vale cu maluri râpoase (Iorgu Iordan); iar alţii au văzut în ea o vale diabolică sau o câmpie vrăjită (Aurelian Sacerdoţeanu). Cu toate acestea n-ar fi exclus ca denumirea să fie de origine geto-dacă, cuprinzând în sine o criptogramă nedescifrată încă, referitoare la credinţele religioase şi practicile medicale răspândite în viţa strămoşilor noştri. În sprijinul acestei opinii ar veni şi faptul că în conştiinţa localnicilor se păstrează tradiţia, conform căreia, zeul dac Zamolxis a locuit în peştera de la Polovragi. În preajma lui se găseau vraci, medici sau preoţi, cunoscători ai cultului dar şi ai tainelor vindecării neputinţelor trupeşti, oferind oamenilor leacuri preparate din plante medicinale răspândite din belşug în flora locală. Scriitorul Alexandru Vlahuţă consemnează această legendă în lucrareasa. “România Pitorească”, unde spune că zeul îndemna poporul să-şi apere pământul strămoşesc, “iar stropii ce se preling şi picură şi azi din steiurile acestea sunt lacrimile lui”.

  • MANASTIREA HUREZI

Hram: Sfintii Imparati Constantin si Elena
Adresa: Horezu, jud. Valcea
Cazare:
- 20 de locuri, dormitoare cu 1-2 locuri
- La mansarda 3 camere cu 4 paturi
Telefon: +40.250.860071

Mănăstirea Horezu (Mănăstirea Hurezu), cea mai de seamă ctitorie a domnului martir Constantin Brâncoveanu (1688-1714), sinteză a artei româneşti din acel timp, a fost construită între anii 1690 şi 1693, biserica mare a aşezământului fiind târnosită la 8 septembrie 1693.

Este asezata in partea de nord a judetului Valcea, pe drumul national DN 67 Rm.Valcea-Targu Jiu, la poalele muntilor Capatanii, strajuita de codrii, intr-un loc plin de farmec si singuratate, a carui liniste o tulbura doar cantecul huhurezilor, acele pasari de noapte care au dat, probabil, numele acestor locuri si al manastirii. Printre manastirile monumente istorice, care impodobesc pamantul romanesc, Manastirea Hurezi este considerata, impreuna cu schiturile sale, ca cel mai reprezentativ complex de arhitectura, definitoriu pentru „stilul brancovenesc”.

  • MANASTIREA ARNOTA

Hram: Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil
Adresa: com. Costesti, jud. Valcea
Telefon: +40.745.303138

Ctitorita de Matei Basarab in 1633-1634, cu hramul ”Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil”, pe temelia unei biserici mai vechi, fiind situata la 37 km de Rm. Valcea, aproape de Manastirea Bistrita. Conform unei legende, Matei Basarab a zidit manastirea aici deoarece, inainte de a fi domn, gasise scapare in aceste locuri, ascunzandu-se in niste stufarisuri, fiind urmarit de turci.

In pronaosul bisericii actuale se afla doua morminte: mormantul lui Matei Basarab, mort la 9 aprilie 1654, ingropat mai intai la Targoviste si adus apoi la Arnota, dupa rascoala Seimenilor, si mormantul lui Danciu vel-vornic, tatal lui Matei Basarab, fost ostean al lui Mihai Viteazul, cazut in timpul luptelor din Transilvania, duse alaturi de eroul de la Turda, inmormantat in anul 1604 la Alba-Iulia, ramasitele lui pamantesti fiind aduse la Arnota in 1648.

  • MANASTIREA DINTR-UN LEMN

Hram: Nasterea Maicii Domnului
Adresa: com. Francesti, jud. Valcea
Cazare:
- 9 camere cu 2 paturi (***) – necesara rezervare
- 2 camere cu 2 paturi – mansarda – cat. a II-a
- 5 camere cu 4 paturi – mansarda – cat. a II-a
Telefon: +40.250.765224

Este situata la aproximativ 25 km sud de municipiul Rm. Valcea si la 12 km nord de Babeni, pe valea Otasaului, in comuna Francesti. Potrivit unei vechi traditii locale, ar fi luat fiinta in primele decenii ale secolului al XVI-lea, prin edificarea in acest loc a materialului unui singur stejar. Ea a fost ridicata in cinstea Icoanei Maicii Domnului, icoana ce se pastreaza si azi in biserica de piatra a manastirii. In baza acestei traditii asezarea monahala de aici poarta numele Dintr-un Lemn.

Construita chiar pe locul stejarului purtator de icoana, dupa toate probabilitatile pe la mijlocul secolului al XVI-lea, bisericuta din lemn este lucrata din barne groase, incheiate in coada de randunica. Are o forma dreptunchiulara, cu absida altarului decrosata, cu o lungime totala de 13 m, latime de 5,50 m si o inaltime de aproximativ 4 m. Este inconjurata la exterior de un brau in torsada, sapat in grosimea lemnului, cu un pridvor deschis, fara turla.

Primul document in care apare numele asezamantului monahal de aici poarta data de 20 aprilie 1635.

Dupa restaurarea din 1938-1940, facuta de Ministerul Aerului si Marinei, acest ansamblu monahal a devenit in mod simbolic altar de inchinare pentru aviatori si marinari.